Traiesc, deci observ!

Suntem o masa de oameni grabiti. Timpul cosmic se hraneste cu vietile noastre, zi dupa zi, si noi nu realizam ca acest proces trebuie utilizat in folosul nostru. Zilnic, suntem setati pe anumite actiuni care erodeaza tacit intregul univers personal: trup, emotii, sentimente, constiinta, ratiune, relatii, tot.

O poveste incepe asa.

Incepe, azi, in sala de asteptare la medic. Oameni si discutii despre medic, intamplari cu medici, presupuneri legate de medici. Aveam foarte multa energie si simteam o placere exuberanta sa vorbesc cu toata lumea de acolo.
Dupa ce am salutat vioi si am intrebat cine e ultima persoana si daca a venit medicul, o singura doamna mi-a raspuns vesel si in discrepanta totala cu decorul. Statea linistita pe coltul unei canapele roase de timp, de pacienti si stari de sanatate, cu rezultatele analizelor in mana, cu calmitatea pe chip, si cu siguranta in brate. Avea siguranta inteligentei, pe care am descoperit-o ulterior. Nu era elegant imbracata, dar ideile si vorbele ei aveau o eleganta deosebita. Nu era cosmetizata fizic si totusi chipul ei exprima, in ciuda varstei, o frumusete si o blandete profunda.

Daca as fi fost prea grabita si preocupata doar de banalul intalnirii cu medicul, de planul zilei ce se anunta, as fi neglijat si as fi fost privata de discutia cu aceasta doamna.
Mi-a impartasit ideile ei legate de echilibru, starea de calmitate, violenta, capacitatea de a observa.
Daca eu nu observam aceasta femeie, as fi uitat ca prin tot amalgamul amar de vieti ce se scurg in societate, exista si oameni cu adevarat valorosi, oameni buni, calmi si echilibrati.

Suntem, in concluzie, prea grabiti sa observam. Suntem prea preocupati de obiective si nu ne bucuram de toate etapele pana la atingerea acestora. Ajungem, obositi, unde ne-am propus si constatam o satisfactie mai slaba decat cea preconizata pentru ca nu am observat, pe parcurs, factorii care ar fi putut imbunatati nivelul de satisfactie.
Asa ca, opreste-te macar o clipa…
Incearca sa vezi in zambetul unei fete singure din metrou, o intreaga poveste de dragoste, in copacul batran din parc, istoria parcului respectiv si contextul istoric in care s-a nascut.

Incearca sa vezi in orice tot si tot din toate unghiurile!

You may also like

Tu

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *