– Ai idee cat de altfel esti tu? Cu tine simt ca pot comunica perfect. Nu esti ca celelalte…Hai, azi nu trebuie sa fii trista ca e ziua ta. De fapt, tu nu ar trebui sa fii trista niciodata, esti prea frumoasa ca sa fii trista! Da, esti atat de frumoasa! Stiai asta? Stii…cineva trebuie sa iti aminteasca asta zilnic…
– Cine, Mircea? Inca il caut…
– Poate ca l-ai gasit deja.
O priveste cald si o pupa pe buze, putin pe gat, se privesc indelung in ochi, isi tin mainile atarnate una de alta pentru mai mult timp, el o ia iar’, o imbratiseaza, o pupa iar’…Stau unul langa altul, se privesc si stau atatnati mana-n mana…
El pleaca buimac, o lasa fericita.
De ziua ei nu o suna, dupa 3 zile ii trimite un email rece si protocolar in care o roaga ceva. Ea il suna. El nu ii raspunde. El vede ca il sunase si imediat ii scrie email ca sa nu aiba contact direct. Ea nu vrea sa il mai sune niciodata. El…nu se stie ce mai vrea.
Asa-i cu oamenii astia care nu se mai gasesc odata…Dar si cand s-or gasi, i-am zis eu ei…
