O parte din tot (Bunica)

 

Din cand in cand imi mai amintesc. Nu cu aceeasi intensitate ca in seara asta cand, de fapt, nu mi-am amintit, am simtit.

Am simtit atat de aproape de mine o persoana care imi umplea sufletul de speranta si caldura, de bucurie si dorinta de reusita, o persoana care credea in mine si stia lucruri pe care eu nu le stiam despre mine.
Din ea m-am nascut, ea a contribuit cu o parte la tot ceea ce sunt material azi si la ceea ce am devenit.

Bunica a transmis tot ce a fost mai bun noua. Ea ne-a ajutat pe toti sa devenim. Ea ne-a motivat indirect si poate neintentionat, ea a creat. A avut o puritate inconstienta tot timpul.

Atunci a inceput, in 1939, cand l-a cunoscut pe el, pe care l-a iubit 66 de ani, cel care a scris poezii fiicei lor, mamei mele, cel cu care a creat inspiratia si inteligenta lui, a unchiului meu.
66 de ani s-au iubit, s-au inteles, s-au respectat si au creat…
Ea a realizat, clipa de clipa ce i se intampla. A fost fericita toata viata.

O iubesc la fel ca pe mama. Intre ele nu am facut niciodata diferenta. Ea m-a inteles si m-a iubit la fel de mult cum o face mama. Si eu la fel.

Uneori imi amintesc nostalgic. In seara asta simt dor. As fi vrut sa fie langa mine si sa ii spun. I-as spune atatea…Ea nu ma stie asa.

I-as spune cat de mult o iubesc si cat imi e de dor de tot ceea ce eram cand eram la varsta la care m-a stiut ea…I-as spune cat de fericita sunt azi, i-as spune cat de trista sunt uneori, i-as spune ca simt nevoia din cand in cand sa fiu acasa, cu mama, pentru ca o iubesc si imi e dor de tot, i-as spune cat de teama imi e alteori cand ma gandesc ca si parintii devin bunici, devin amintire si devin dor sfasietor…

Si ma intreb fara sa pot afla vreodata raspunsul…Ce mi-ar spune bunica la toate aceste ganduri spuse? Dar la cele nespuse?
Ma face infinit de fericita amintirea ei…

You may also like

6 comentarii

  1. “Din ea m-am nascut, ea a contribuit cu o parte la tot ceea ce sunt material azi si la ceea ce am devenit.”

    O ruptura de logica. Te-ai nascut din mama nu din bunica. In rest multe fraze neterminate…. Keep on working!

    1. Anonimus, unde e ruptura de logica? Daca nu era bunica ei,mai era mama ei care sa o nasca? Asta fizic vb. Medical vb , codul genetic s-a transmis si la fata si la nepoata. Spiritual vb, ceea ce i-a sadit bunica in suflet …e de necomentat.. Literar vb, a folosit o metafora care indica continuitatea si deci logica semntimentelor.
      Sunt si mama si bunica si m-a sensibilizat pana la lacrimi ,ce ai scris…
      Am doua fete si un baiat si un neotel de la fiica cea mare. Cu una din fete am o relatie deosebita, iar ea a avut cu mama mea, ceea ce ai avut tu cu bunica ta. Tot ceea ce a sadit mamica mea in sufletul si constiinta mea , a rodit, asa cum a rodit si la copii mei ,dar mai ales la a doua fata, tot ceea ce am sadit amandoua: mama si eu.
      Iar ca bunica, continui traditia familiei de a sadi in gradina sufletului de copil, bucuria de a trai si iubi, de a fi curat si frumos , pt ca nu-i asa, cele mai frumose flori se nasc in gradinile iubirii.
      Cu mult drag Irina

      1. Ma bucur enorm ca am reusit sa va sensibilizez prin cuvintele mele si ma bucur ca dumneavoastra ati inteles cu adevarat sentimentele pe care le-am asternut aici.
        Sunt unice sentimentele pe care o bunica le trezeste in nepotii ei. In bunica vad cea mai veche si palpabila legatura cu trecutul si originile fiintei mele.
        Va doresc numai bine dumneavoastra si intregii familii!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *