Ai simtit vreodata ca viata ta nu mai are sens…Ca e un gol si nu il poti umple…Ca nu poti sa mai simti nimic pentru nimeni, niciodata? Ca o sa fii de piatra de acum incolo, ca nu o sa iti mai pese, ca nu o sa te mai intereseze, pentru ca oricum pe nimeni nu intereseza?
Asa eram eu atunci, inainte de ziua mea…Hotarata sa ma schimb si sa nu mai simt nimic, sa nu mai vreau nimic, sa fiu eu singura si atat…
Pana cand, in cateva minute, iti dai seama ca mai ai inca multe de dat si de oferit si ca nu esti chiar asa de impietrit pe cat credeai…si ca da, exista cineva care te poate lua de mana si care te poate bucura si daca mai incearca sa te sarute si tu incepi sa simti, atunci sigur mai ai o sansa si nu esti de tot pierdut…
Caci uneori, cand cineva te pupa, poate sa iti dea multe printr-un singur sarut: si incredere, si speranta…si dorinta….dorinta de a fi mai bine, de a avea ceva altfel cu el, ceva nou si bun si simplu.
Pacat ca ceva ce vine pe neasteptate si te ia prin surprindere, dispare la fel de repede pe cat a venit inainte macar sa ai cu el o simpla intalnire, sa vezi daca se poate sau nu se poate sa fie ceva intre voi…
