Acest text nu este scris de mine, este o bucata magica din sufletul cuiva cu un suflet frumos. 🙂
In lumea mea ciudata, in care eu mai cred inca in adevar si in bunatate, se intampla uneori lucruri care imi bucura sufletul.
Vinerea e ziua potrivita.
Vinerea in care un el m-a bucurat enorm si mi-a spus “La multi ani!” in felul lui, adica m-a surprins si m-a pupat si m-a tinut de mana si mi-a spus ca sunt o femeie frumoasa si ca am nevoie de un barbat care sa imi spuna asta in fiecare zi!
E un prieten drag.
De fapt e mult sa il numesc prieten. Pana atunci, in ziua aia, era doar un colaborator care ma bucura cu prezenta lui si imi dadea o stare de bine de fiecare data cand il vedeam. Genul de om exuberant, exploziv, care vorbeste intr-una, care e intr-o continua agitatie, care stie sa se faca placut si are intotdeauna replica potrivita! Un barbat frumos si atragator. Il vedeam si imi placea ce vad, doar ca nu ma gandeam ca eu si el am ajunge vreodata sa ne pupam in golful lui de fite! Un el care mi-a dat incredere in mine….
Cinci minute au fost suficiente!
Mi-a dat tot ce aveam nevoie la momentul respectiv. Si, pe langa bucuria sufletului meu, a trezit in mine o pasiune aparte. Ceva altfel, un amestec de frumos si de dorinta. Dar nu doar dorinta fizica…o dorinta de el cu tot ce imi inchipuiam eu ca imi poate da – si bucuria sufletului si placerea trupului…
Intr-o singura zi, aveam sa descopar ca intotdeauna exista cineva mai bun decat tot ce ai avut pana atunci si care credeai ca e cel mai bun.
Si daca mi-am dorit ca cineva sa ma tina de mana intr-un fel anume, el a stiut cum sa o faca si cum sa ma imbratiseze si cum sa ma pupe pe frunte atunci cand a fost cazul si cum sa ma sarute si cum sa inchida usa.
Un om pe care mi-l imaginez bun si frumos, un om pe care mi-as fi dorit sa il am doar pentru mine, un om caruia sa ii dau tot ce are nevoie, un om care sa ma completeze si pe care sa il completez. Un om pentru care eu sa fiu eu si in care sa pot avea incredere. Un om caruia sa ii placa mereu si in fiecare zi ciorapii mei negri. Un om cu care sa pot vorbi despre orice – si despre afaceri, şi despre filozofie, si despre lumea din jur si valorile ei, şi despre petreceri si distactie, şi despre nebunie si desfrau, şi despre literatura sau politica, si despre care oras e mai frumos dintre barcelona si madrid.
Adica omul ala care fie al meu si eu sa fiu a lui!
Dar asta s-a intamplat doar in lumea mea care nu a existat decat intr-o simpla zi de vineri! Pentru ca in realitate, noi doi nu ne cunoastem, nu ne stim,cel mult, asa cum el mi-a spus, putem sa intuim ce fel de om e celalalt. Si atat! In realitate, ne oprim in aceeasi zi, nu continuam si nu incepem nimic.
Poate ne e prea frica, poate suntem prea comozi!
In realitate, sunt doar eu, fara tine, eu, cea care a visat si asteptat prea mult.
Eu, cea care ti-a trimis mesaje si a crezut ca tu esti altfel. Eu, fara sa fiu nebuna sau acaparatoare….doar prea visatoare si prea copila… cu mai multa incredere in vorbele tale, decat in propria mea persoana!
Adica eu, sperand ca oamenii inca mai cred in sentimente si in bucuria sufletului, eu sperand ca visele se pot implini si doi oameni care atunci, demult, inainte de ziua mea, pareau ca s-au gasit, se pot gasi pentru o perioada mai lunga de timp. Si poate intr-un final pot fi fericiti si completi.
Dar asta exista doar in lumea mea ideala.
In lumea reala, nu a existat nimic. Totul a fost doar o inchipuire! Caci eu nu stiu nici acum ce fel deom esti tu in realitate!
Mie mi-ar fi placut sa fie real, tu sa fii asa, deosebit, cum am crezut eu ca esti iar eu sa fiu pur si simplu eu.
…sa fi incercat sa vedem daca intr-o buna zi am fi putut fi “noi doi”.
Cine stie?
Long story short e in celalalt articol. 🙂
