Cand am timp, citesc.
Am citit recent, “Invitatia la vals” de Mihail Drumes.
Este o carte de dragoste, o dragoste profunda intre un el, cu o vasta experienta erotica si cu vanitatea masculina hranita din iubirile femeilor care il obisnuisera sa ii ofere totul, si o ea, cu un orgoliu mai puternic decat vointa unui om obisnuit de a accepta compromisuri banale.
El, isi propusese sa nu se indragosteaca de ea, care il atragea tot mai mult prin comportamentul ei respingator, ci doar sa o cucereasca, pentru ca nicio femeie nu i se importivise. Era doar o provocare. Cu cat efortul era mai mare, cu atat satistactia cuceririi era mai mare, gandea el. Asa a inceput sa ii scrie, cu scopul clar de a o face sa il iubeasca, numai pentru ca el sa obtina validarea masculinitatii sale.
Dar ea, nu s-a lasat capturata, si incet, el, atras de misterul pe care il reprezenta personalitatea ei puternica, a devenit tot mai intrigat de rezistenta pe care o primea si tot mai dependent de dorinta de a o avea.
A ajuns, insa, sa o iubeasca. Ea la fel. Povestea intra pe un canal neasteptat si duce catre un final cu totul nabaniut.
Stilul descriptiv al lui Drumes este unul destul de captivant, depaseste barierele banalului, ideile sunt clare. Cartea este presarata cu coincidente, care ti se intampla si tie si te aduc imediat in lumea celor doua personaje si in lumea iubirii.
Merita citita!
