Azi am chef de tine!
Azi tare as vrea sa fi iesit la o cafea…
Sau sa iesim la o cafea…Poate ar fi fost interesant. Poate ne-ar fi dat fix ceea ce ne lipseste. Poate, macar pentru o zi, tu ai fost cel care sa imi spuna mie “in fiecare zi” ca sunt o femeie frumoasa si sa imi aminteasca sa am mai multa incredere in mine.
Iar eu sa iti fi spus o mie de lucruri pe care nu ti le-am spus niciodata si pe care tu nu le-ai auzit niciodata pana acum…
Sa fi fost eu, eu…eu impreuna cu tine…Si atat. Fara nimic altceva.
Doar o zi…doar doua zile…Si poate am fi ajuns la mai multe. Cine stie? Cine stie daca ne-am fi inteles, cine stie daca ne-am fi fost suficienti unul altuia? Cine stie daca am fi fost capabili fiecare dintre noi sa ne bucuram doar de prezent, iar amintirile si trecutul sa ramana doar atat, doar ceea ce sunt, sa le dam locul care li se cuvine, dar sa nu mai fie prezentul nostru.
Oare ce fel de om esti tu? Dincolo de ceea ce am vazut eu la tine? Dincolo de o imbratisare si de un sarut pe fuga?
Nu crezi ca e ciudat ceea ce s-a intamplat? Altfel adica?
Nu crezi ca ar fi meritat efortul unei intalniri?
