Inceputul acestei povesti e aici.
Poate e prea putin sa imi spui asta, dar totusi, atat de mult pentru mine. Interpretabil.
Daca adaug si “Te plac, mereu te-am placut!”, “Nu am vrut niciodata sa iti fac rau!”, sau “Am vrut sa te fac sa te simti bine!”, pentru mine sunt semne suficiente ca asa este.
Nu pot sa ma indoiesc, in momentul asta, ca nu ar fi asa.
Mai adaug si priviri si gesturi, imbratisari si un sarut si sunt sigura ca ma placi. Ca ma vrei. Nu pot sa ma insel atat de mult.
Te-am simtit, m-ai simtit. Amandoi am vrut, amandoi am simtit. Asta imi este clar.
Dar de ce e atat de greu sa continuam? Cand lucrurile sunt atat de simple.
Ma vrei. Te vreau. Intinde mana si gaseste-ma. Din nou. Restul nu mai conteaza.
Nu intelegi ca nu imi pasa de nimic altceva? Vreau sa traiesc bucuria asta: de a te avea pentru mine…chiar daca ar fi doar “DIN CAND IN CAND”!
De ce fugi? De ce ma eviti?
De ce dupa ce ai plecat de la mine nu a mai ramas nimic?
