Povestea unui tip: “Eu am locuit cu prietena mea din prima zi in care ne-am cunoscut. Da, da, crede-ma, nu te mira. Lucram amandoi pe un vas de croaziera. Cand contractual s-a terminat, ne-am despartit. Dragostea a tinut un an.”
Povestea unei tipe: “E, stai linistit, a mea a tinut cat o viza. S-a terminat viza, s-a terminat povestea.”
Povestea, nu dragostea. Fiindca ne mai vorbim din cand in cand, chiar si acum pe Messenger, acea corabie veche care ne purta in trecut bitii cu sarutarile virtuale, pe acele mari, noi inca navigam.
Cam o data la 4 luni, desi eu as face-o in fiecare zi, dar stiu ca e in zadar.
Pentru ce? El acolo are o viata plina de fetita lui, clinici si pacientii si poate, chiar fosta sotie. Sau poate actuala…cine stie? E prea departe, oricum, sa il aflu… Si nici nu mai vreau.
Acum, realizez ca povestea noastra de dragoste a durat cat viza lui. Si stiu ca niciodata nu ar fi durat mai mult, in ciuda iubirii pe care am trait-o amandoi.
Stiu ca, oricat de puternici am fi fost amandoi in iubirea noastra, ceva mult mai puternic l-a chemat, l-a ademenit in trecutul si in viata plina de fiica, pacientii si cultura lui.
Stiu ca, acele lacrimi pe care le-am varsat impreuna in ultima conversatie video pe care am avut-o acum un an au fost lacrimile care au spalat durerea imposibilitatii de a fi impreuna si lacrimile unui viitor marcat de o dragoste care mi-a schimbat viata, in ciuda tuturor piedicilor, in bine.
Pentru ca pe cat de daramata am fost in ultima zi, in care m-am oferit sa il duc la aeroport, ziua in care am realizat ca asta a fost si ca nu am sa il mai vad, pe atat de plina de fericire sunt acum, cand realizez cat de multa fericre a adus omul asta in viata mea si cata energie si pofta de viata am.
Datorita lui. Datorita dragostei noastre. El m-a schimbat.
Descihid uneori Messenger-ul cand mor de dor. Ii scriu cat de mult imi lipseste si apoi…sterg totul. Pentru ce sa ii mai scriu?
El e oricum acum in sufletul meu si stiu ca doar aici va fi.
Eu sunt in lumea mea, mai fericita de cand l-am intalnit pe el iar povestea noastra s-a terminat odata cu viza lui.
Inspirat de cineva drag mie. 🙂
