Dimineata senina de octombrie

Ma trezesc, asa cum fac in fiecare dimineata, visatoare, vesela.

Ii zambesc soarelui iar el imi mangaie chipul de copil rebel asternandu-i gingas, o raza de soare.

Savurez lenes si indelung o cana cu cafea…citesc trei randuri dintr-un articol…creez rapid doua-trei legaturi cu propria-mi fiinta, inchid si plec la intalnirea de la 11:00.
Dau muzica la maxim, in difuzoare se aude o piesa ale carei versuri mi se lipesc pur si simplu de buze si, ma trezesc cantand cu pofta.
La semafor, un domn se uita surprins…placut la mine. Eu imi savurez momentul si scutur si mai aprig din buclele-mi lungi si blonde, parca si mai apasat….
Parchez si dau sa ies din masina…dar picioarele nu ma asculta…Mana mi-e lipita de telefon si simt cum tot aerul tras cu atat nesat mai devreme, s-a scurs intr-o secunda…eu ce mai respir?

Arunc telefonul in geanta si plec, imi spun.
Merg pe un drum ce stiu ca ma va aduce mai aproape de ceea ce vreau.

Ce vreau?
“Nu mai gandi”, imi spun! Fa ce simti ca trebuie sa faci, acum!

Si te sun…
Imi raspunzi cu aceeasi voce calda de care imi era dor…de cand nu te-am mai auzit?
Indrug repede niste afirmatii credibile, tu ma asculti cuminte parca simti ce urmeaza sa-ti spun…sa-ti spun?

Acum e momentul, ACUM!

Trebuie sa ne intalnim! Gata, am spus-o!
Cum, de ce?! Pentru ca ma adulmeci, pentru ca…te respir…pentru ca…a sosit MOMENTUL!
Bine! Maine la 5!

You may also like

Doi

Tu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *