Daca intinzi putin mana ai sa-mi apuci degetul mic dar doar daca asta iti doresti cu adevarat.
Putem sa stam agatati lejer, sa atarnam unul de altul, sa depindem doar de fragilitatea acestei atingeri subtile a degetelor noastre mici…
Vreau sa ne plimbam printr-o seara de primavara in care sa-ti soptesc un secret important pentru mine: ca “tu” este cuvantul meu preferat.
Sa fie suficient de racoare pentru ca tu sa simti nevoia acuta de a ma acoperi cu imbratisarea ta pentru a ma incalzi, pentru a ma proteja…
Sa fie un vant placut care sa ne prafuiasca narile iar cand vom scoate din cutie peste ani amintirea acestei seri pline de noi, mirosul prafului sa fie acelasi, sa ne aminteasca de seara de primavara in eu care ti-am marturisit pentru prima data cuvantul meu preferat.
Sa fiu usor ametita de tine, de apasarea bucuriei noastre, sa nu te deslusesc prea bine, sa nu fii foarte real ca sa ma pot intreba in continuu daca-i vis sau o realitate mult prea frumoasa totul.
…dar ochiul tau sa ma treazeasa putin caci o privire atat de adanca nu poate fi doar o visare…
