El este omul acela pentru care mesajul este pur si simplu forma pe care acesta o imbraca si nu ceea ce este dincolo de aparenta lui. Adica…vede si…crede, fara a incerca macar sa priveasca din mai multe unghiuri.
El este omul de langa tine care se hraneste cu lauda de sine. El e cel mai. Centru. Boss. Mandru si frumos. Unic. Destept am zis?
El e cel care rade cand tie iti e rau dar nu are putin din subtilitatea diplomatiei unei incercari usoare de a ascunde ranjetul. E full screen pe fata lui, in fata ta.
El e cel pentru care fericirea vine din izvor de barfa si critica celor amarati.
El e cel pentru care tristetea vine din bunastarea si succesul altora si care, mai apoi, isi justifica siesi frustrarea printr-o critica publica simpla: “Nu-i nimic de capul aluia”.
El e cel care iese la o intalnire si daca e respins se lauda si reactioneaza mai “subtil” ca-n fabula cu vulpea si strugurii. Si ea putea sa-i aiba, dar erau prea acri. Si da sfoara-n tara cu detaliile.
El e cel care, palmuit de viata se intreaba cu ce a gresit fiindca e un om inteligent si nu merita asta.
Cine-i vulpea noastra deci?
