Traim grabiti. Traim rai sau inraiti. Traim ignoranti si egoisti. Traim rau si uneori nu facem nimic pentru a iesi din starea asta.
De ce? Pentru ca e mai comod sa mergem odata cu valul social care ne inghite, ne acapareaza si ne schimba. In rau. Si unii nici nu isi dau seama.
Ne lasam manipulati de vorbe si fapte la care suntem martori, ne pierdem in amalgamul monocolor al vietii de care noi suntem singurii responsabili ca a ajuns in punctul linear si parca, fara niciun fel de satisfactie.
Cu totii avem, la un moment dat, momente mai grele in viata, provocari care ne testeaza rezistenta si puterea de supravietuire, dar nu toti putem trece cu bine peste ele.
Cel mai dureros este sa observi oameni care se complac, oameni tristi, oameni care renunta foarte usor la idealurile lor doar dupa prima nereusita. Ei sunt oamenii care nu mai spera, oamenii care poate se inchid in ei, devin frustrati si uneori se razbuna pe cei nevinovati. Sunt oamenii care nu mai lupta, oamenii care nu mai vad frumosul din jurul lor, oamenii carora nu le mai pasa de ceilalti doar pentru ca dau vina pe societate pentru starea in care au ajuns. Oamenii astia nu constientizeaza ca singurul lucru care-i va mentine in viata este puterea de a lupta.
Atunci cand ai o situatie care te duce intr-o stare deplorabila, ai, din punctul meu de vedere, doar 2 variante:
1. Sa te complaci si sa nu iti depasesti niciodata situatia;
2. Sa lupti pentru statutul tau si sa iti duci perseverenta la cote maxime, pentru ca, daca vrei, poti.
Asadar, asistam la punctul 1 la nasterea unei adevarate paturi sociale a oamenilor frustrati, egoisti si ignoranti. Oameni nocivi care i-ar putea afecta si influenta pe cei mai vulnerabili.
Pentru actiunile acestor oameni, eu, personal, nu am toleranta. Pentru omul din ei care a fost candva om, as putea simti compasiune si daca as putea cumva, le-as oferi tot sprijinul meu.
Bogdan Vetu a facut un video inspirational foarte emotionant despre puterea de a darui, despre altruism, despre omul bun din fiecare, pe care va invit sa il vizionati.
Voi ce ati oferi celorlalti?
2 Comments
Sa-ti povestesc ceva. Are legatura cu ce discutam pe G+.
Acum cativa ani, am facut o vacanta in Andalusia. Am stat mai mult de 2 saptamani.
Cred ca stii cum este viata la Mediterana. Acolo toti zambesc, sunt rabtatori, amabili, deschisi… Am stat printre astfel de oameni 16 zile si am venit acasa. Am ajuns noaptea (deh…low cost) si ce crezi ? Frigiderul, normal, era gol.
In dimineata urmatoare am plecat la piata. Cum crezi ca a fost trecerea?
Sunt multi Mihaela.
Si mai e ceva. Daca nu esti disperat, nervos, tupeist, dur, atunci esti un ciudat si iar nu e bine.
As pune umarul sa ajut, sau sa fac ceva, dar daca stai si cantaresti sansele de reusita…
Crezi ca sunt unul dintre ei ?
Cel mai important este sa realizezi impactul negativ pe care il are societatea asupra ta si sa nu te lasi manipulat, sa nu le raspunzi cu aceeasi moneda cu care esti tratat, ci superior si detasat, desi e mai greu. Trebuie sa realizezi momentul in care ar putea interveni o schimbare neplacuta in principiile si comportamentul tau, ca sa nu aluneci fara sa iti dai seama in extrema negativa – se poate intampla.
Eu cred ca poti obtine lucrurile pe care ti le doresti fiind puternic si consecvent. Asta nu inseama ca, daca nu reusim imediat, trebuie sa devenim nevrotici, disperati si sa ii afectam pe ceilalti cu astfel de comportamente. Tupeist, da, trebuie sa fii, desi eu i-as spune mai degraba perseverent – e un termen mai rafinat, care nu include “calcatul pe cadavre” pt. atingerea unui scop.
Cred intr-un clieseu: “In viata trebuie sa actionezi cu delicatetea unei flori si puterea unui leu.” Mi se pare ca are un echilibru relevant cliseul asta.
Asadar, e important sa ne pastram asa cum suntem. Sa fim puternici si in permanenta sa incercam sa fim mai buni si mai putin egoisti.