Respir gurile de aer proaspat al acestei dimineti de vineri…Inspir si expir…si oxigenul de weekend imi trece prin pori si ajunge direct la instrumentele autosugestiei care proceseaza pe repeat: azi e vineri! Si sunt fericita!…Uit de tot stresul din celelalte zile lucratoare si imi propun
entuziasmata ceva misterios momentan…
Pasii sunt usori si ii simt cum zboara catre birou…Fericiti si ei ca e vineri si oricat de stresanta se anunta ziua, totusi diseara mi-am propus sa…zambesc! Vineri – zambesc (dimineata, la pranz, seara – rad si ma relaxez gandindu-ma la cat de relaxant e sa gandesti pozitiv mai ales ca urmeaza… sambata!).
…si sambata…il traiesc chiar acum! Sunt 18 grade si soare…sangele curge ca un rau involburat si limpede de munte si aduce cu el spre creier oxigen si bicicleta…LIBERTATE! Cele mai puternice senzatii…mai tari ca mersul in Vama Veche sau o intalnire cu un tip frumos, mai tari ca efectele vinului rosu sau bassul pieselor din club!
Pedalez spre visele mele dragi…Merg cu bicicleta pe un drum de tara, printre ierburi salbatice si maci fragili, printre raze de soare prietenoase si flururi jucausi, merg pe acolo o eternitate pana aflu unde ajung. Da, clar! Trebuie sa aflu pentru ca nici eu nu stiu. Si iar’ imi vin in minte niste cuvinte pe care nu mai stiu unde le-am vazut insa mi-au placut mult si le-am retinut: “Oricate planuri am avea, viata ramane totusi un drum necunoscut, un mister. Nu stim incotro ne intdreptam sau unde vom ajunge…Ziua de azi e tot ce avem. Prezentul este biletul nostru pentru viitor si fiecare clipa este o sansa.”
Sansa pentru a vedea frumosul din jur, sansa pentru a te debarasa de nemultumiri in momentele potrivite, sansa pentru a da o sansa oamenilor care iti gresesc si nu isi dau seama…
Sambata dau sanse oamenilor, ma bucur si visez…
Duminica imi dau seama ca as putea sa procedez in felul asta in fiecare zi a saptamanii.
Si vine luni…deja imi iau visele si bicicleta si pornesc la drum.
Ma asteapta spor si echilibru…
Gandesc pozitiv si ma bucur de fiecare clipa!
