Cat mai rezisti in abisul din tine?
Se aude in cercuri, spirale, din mine:
– Mult, ca am ani, si cuvantul, si pixul…
Si nimeni vreodata n-o sa-mi inlature visul!
Nici lumea, nici soarta, nici raul!
Doar dorul…
Doar dorul de tot: de iarba, de mare…
Si mare e dorul care ma duce-n visare!
Visarea-i profunda si calmă,
Atinge-ma-n palma!
Dorul e tandru, ca vantul de vara,
Ca primul deget cuprins intr-o seara,
Ca irisul tau ratacit,
Ca cineva care l-a gasit.
Si dorul inspira, si naste, si ploua,
Cu ploaie curata de roua.
O boaba de roua iei tu,
O boaba de roua iau eu.
Si dorul e iris, si deget, si nori…
Si pace, si soare, si pasi…
Amintire, prezent…
Abisul din mine se-nvarte in cercuri
Si palma si vraja…
Si cine-a decis?
Nu e soarta…
