Azi cred ca iti e frica, frica sa nu pierzi ceea ce ai deja, dar si frica de mine, de mine care sunt eu si care as putea sa fiu eul tau. Indiferent daca ar fi pentru o zi, pentru doua, pentru o noapte sau pentru mai mult. Cine stie ce-ar putea iesi?
Dar totusi….macar o cafea, o intalnire-intalnire as fi meritat si eu… Si nici macar nu sunt pretentioasa. Putea sa fie oriunde, dar sa fi fost noi doi, fara telefoane care sa sune, fara clienti care pot intra oricand in birou. Sa palavragim, sa vorbim, sa ne tinem de mana, sa ma enervez, sa te scot din minti, sa te pup. Sa iti amintesc si sa imi amintesti chestii…sa aflam lucruri unul despre altul….lucruri din alea simple, unde, ce si cum si cat. Sa ne spunem vrute si nevrute, sa facem vrute si nevrute.
Offff. Prea multe cer si eu!
Hai, te pup. Si eu si ciorapii mei negri pe care am inceput sa ii port obsesiv in ultima vreme. O sa se rupa in curand…Si nici macar nu i-ai vazut in intregime! O iau razna, dar azi am o scuza. Sunt racita si delirez de la prea mult paracetamol si nurofen.
