Astazi am primit in avans cel mai frumos cadou pentru ziua mea, o declaratie venita din partea unei persoane pe care o iubesc foarte mult. Iti multumesc din suflet ca imi esti alaturi si ca in fiecare zi ma faci sa vad mai mult decat putinul pe care il vad uneori in viata. Multumesc pentru tot!
“Te vedeam prin cladire uneori. Zambind, cu carliontii zbenguindu-se in toate directiile, emanand buna dispozitie si bucurie. Nu mai vazusem un om atat de impacat cu sine si cu ceea ce este, puternic, stapan pe propriile picioare, avand o siguranta de invidiat. Mi-as fi dorit sa fiu ca tine.
Te-am observat mai bine intr-o zi de primavara, la voluntariat, cand am mers impreuna sa dam o mana de ajutor la plantarea viitoarei generatii generatoare de oxigen. Erai cu persoana iubita, si stiu ca ma simteam geloasa cumva, pentru ca vedeam cata iubire exista intre voi. Cat de frumosi erati. Mi-as fi dorit sa am si eu pe cineva cu care sa schmb macar o privire ca cele pe care vi le aruncati de la unul la altul.
Apoi, peste aproape un an, ne-am intalnit si fata in fata. Ma intalnisem cu multe persoane in acea zi, eram obosita, si deja satula, abia asteptam sa se termine ziua si sa ajung acasa. Ai fost ultima persoana cu care m-am intalnit in acea zi. Si inca de cand ai intrat pe usa, ai luminat incaperea. Aveai un zambet atat de larg si de sincer, incat m-am trezit si eu zambind. Iti simteam emotia si o usoara timiditate si nesiguranta, dar mi-am dat seama ca nu era datorita lipsei de incredere, ci datorita unei inocente de copil, care e atat de rar intalnita in zilele astea.. Ti-ai subliniat cu darzenie calitatile si mi-ai marturisit cu candoare minusurile, iar privirea ta capata o sclipire aparte cand imi promiteai ca poti sa le depasesti. Am luat o hotarare in acea seara ca te vroiam aproape.
Dupa venirea ta, diminetile mele, de obicei tacute si mohorate, au devenit mai galagioase. Dar si mai pline de zambet. Imptriva oricarei ratiuni, zambeam si eu cand te vedeam aparand ca un fluturas, urandu-mi „Buna dimineata!” cu un zambet mare pe chip. Stiai exact cat de mult sa te apropii, fara sa ma invadezi. Stiai cand sa insisti, si cand sa ma lasi in pace. Si incet, zidul de gheata dintre noi a inceput sa se topeasca, pentru ca nu a putut rezista unui suflet atat de frumos.
Din pacate, drumurile noastre s-au despartit curand dupa aceea, dar ma gandeam des la tine. Speram ca esti bine. Mai primeam uneori vesti din partea ta si ma bucuram sa vad ca nu regreti alegerea facuta atunci. Imi spuneai ca te-a ajutat pasul facut, ca te-a maturizat, ca ai invatat multe. Pentru mine era cea mai mare multumire sa stiu ca am putut sa dau o mana de ajutor si ca acel gest a ajutat un om sa creasca.
Viata s-a intamplat si drumurile noastre au continuat separat o vreme. Apoi, dupa doi ani, am primit un bilet de la tine. Imi spuneai ca ti-e dor si ca te gandesti des la mine. Ceva in acel bilet mi-a spus ca ceva este in neregula, iar cand te-am contactat, mi-am confirmat. Te-am intrebat daca vrei sa vii la mine, sa fim impreuna din nou. Si ai acceptat din toata inima, cu mare bucurie.
Reuniunea a fost minunata, dar m-a si intristat. Erai altfel…se vedea pe fata ta o maturitate fortata, iar zambetul, desi la fel de larg, lasa sa se vada ca sufletul ti-e ranit. Fluturasul meu avea aripile taiate, desi inca lupta sa zboare din nou. Ti-am zis sa te gandesti bine, daca asta este ceea ce vrei cu adevarat. Ti-am spus care sunt avantajele, dar ti-am descris si minusurile acestei alegeri. M-ai convins ca iti doresti asta cu adevarat.
Si ai venit din nou. Si din nou, diminetile mele au devenit mai galagioase, dar si mai pline de lumina. Lumina data de acelasi zambet. Zambet care incet, in timp, s-a vindecat. A uitat greutatile prin care trecuse. Si zidul meu a inceput din nou sa se topeasca.
Intr-o zi mi-ai spus ca ti-am fost inger salvator. De doua ori. Adevarul este…ca tu m-ai salvat pe mine. Mi-ai redat speranta ca poate exista iubire neconditionata si intre doi oameni care se intalnesc intamplator in viata. Ca sufletele se pot conecta, pentru ca isi recunosc perechea, si acel gen de iubire nu poate fi murdarit de cuvinte rau voite, de gesturi meschine si de o lume care a uitat ce inseamna umanitatea.
Esti un om frumos si pe dinauntru si pe dinafara. Si te iubesc! Cu bucle sau cu parul drept, cu breton sau fara, in tinuta sexi, sau eleganta, sau alteori total amuzanta, in roz si mov si cu franjuri si cu multe flori. Cand te dedici cu seriozitate muncii, sau cand ai un stil total aerian, nereusind sa iti amintesti detalii despre ultima petrecere, desi ai baut toata noaptea doar bere fara alcool. Cand vorbesti in soapta, si nimeni nu reuseste sa te auda, sau cand spui mai tare decat ar trebui unele lucruri pe care incercam sa le tinem secrete. Cand te deprimi pentru cifra pe care ti-o spune anul nasterii ca o ai, dar nu realizezi ca esti cel mai copil-copil pe care l-am intalnit, si sper sa nu te schimbi niciodata. Pentru ca stii sa iubesti cu toata fiinta ta asa cum rar se mai iubeste astazi. Pentru ca ai o silueta de invidiat, insa mananci o data la doua ore, sincer nu stiu unde bagi atata mancare. Pentru ca uneori te vezi urata si te uiti cu tristete in oglinda, nerealizand ca eu privind aceeasi reflezie, ma minunez de cat esti de frumoasa. Pentru ca uneori ii lasi pe altii sa te defineasca, si sa iti murdareasca sufletul, dar nu iti dai seama cat esti de „iubibila”. Uneori nu imi vine sa cred ca sunt atat de norocoasa sa am parte de un om ca tine in viata mea. Probabil ca am facut totusi ceva bine in viata asta…sau in alta viata anterioara….
Tu esti ingerul meu! Si esti minunata, exact asa cum esti! La multi ani, draga mea! Bucura-te de tine, asa cum si eu ma bucur de tine! si asa cum toti cei care te cunosc se bucura ca faci parte din viata lor.”