– Ce-ti sunt eu acum?
– O adiere.
– De vara? Mi-ar placea sa fiu de vara, asta-i fantezia mea.
– Nu, de primavara. Eu am fantezii primavara iar asta-i fantezia mea, nu a ta.
– Si daca e doar o fantezie de ce nu poti face ce vrei tu?
– Nu intelegi nimic.
– Tu chiar ai uitat?
– Nu, dar preferam sa nu imi amintesti caci daca incerc sa te vad si te dezbrac de tine atunci esti putin.
Asa cum te-am dorit
