A venit, a venit toamna..!

O alta toamna…nu ca cea cu Enigma Otiliei, cu soare si frunze galben pastelat, cu strugurii mei copti, cu Maitrey, cu Portretul lui Dorian Gray, Patul lui Procust si stelele de pe cerul de acasa, mai pline decat aici…mai misterioase, mai aproape de mine…Nu o sa mai fie toamna ca aia, cu transparenta de opal, cu adieri calde si sentimente de libertate, cu miros de carti vechi citite pe iarba aproape uscata, cu teiul imens din strada, cu fiecare colt al casei mele de acasa cu fiecare persoana din viata mea de acolo…Totul era toamna cronica. Toamna vesnica. Si eu eram acolo pentru a ma bucura de ea si pentru a o realiza. Asa s-a intamplat.

Azi e toamna iar’.

Azi nu mai am cartile vechi, dar mirosul lor il port mereu cu mine, nu am copacii de acasa dar culoarea lor imi e mereu imprimata pe retina, si am mereu alaturi, indiferent ce va fi, cele mai dragi fiinte din viata mea. Sunt cea mai fericita din lume pentru ca am tot.

Toamna aici, acum, imi aduce fericire si multumire. Azi toamna e amintire si prezent.

EI. EL. EU.
Eu cu tot ceea ce pot sa simt.
Eu cu tot ceea ce pot sa fac.

foto de aici

You may also like

Un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *