Dragul meu,
Spune-mi tu, de ce atunci cand simt ca viata mea e atat de placuta, eu sunt atat de echilibrata, imi sorb cu cea mai mare placere fiecare picatura din viata si simt intens cat de aromata e, cat de frumoasa e…
…de ce atunci cand simt ca am fugit dupa mine atat de mult incat in sfarsit m-am prins, m-am gasit si sunt atat de…altfel…si ma ador regasita asa si simt ca nu-mi mai trebuie nimic…
…de ce atunci cand ma bucur atat de mult de fiecare lucru marunt si simt ca imi sunt suficiente toate cele pe care le gasesc…
…de ce tocmai atunci, tocmai in acele momente frumoase, cand stiu sigur ca ai fugit din mine, ca nu mai esti prezent iar eu sunt fericita…
…de ce apari neinvitat?
De ce cineva mi te aduce iar’ si iar’ si isi doreste nespus de mult sa ma rascoleasca, sa mi te aduca din nou puternic in mine, sa ma chinuie?
Tu trebuie sa stii un lucru: eu nu te mai doresc.
Te-am dorit prea mult, dragul meu, atat de mult cum n-ai sa-ti poti imagina, atat de mult incat te-am respins.
Poate noi am avut acelasi tip de energie…pozitiva doar…si am gravitat unul in jurul celuilalt precum stelele binare fara a ne putea intalni vreodata…
Te-am dorit nespus…
Am incercat sa ma apropii de tine dar ne respingeam reciproc fara sa vrem, nu stiu daca ti-ai dat seama.
Totusi, eu nu am renuntat si cu toate acestea, acum, cand se scrie finalul, iata-ne…
Impreuna doar in aceste randuri firave…
Spune-mi tu, dragul meu, de ce atunci cand stiu sigur ca ai plecat cineva isi doreste cu orice pret sa te aduca inapoi?
Spune-mi de ce atunci cand incerc cu toate puterile sa ma apropii de tine cineva isi doreste cu orice pret sa ma tina departe?
P.S. Nu cred ca mai imi doresc sa fii energia negativa…
