Dragul meu,
Imi e atat de dor de tine…
Azi simt nevoia sa te vad, sa-ti vorbesc si vreau sa stii ca imi lipsesti atat de mult de cand ai plecat…
Iti scriu fara nicio asteptare caci stiu ca tu nu vei mai spune niciodata nimic oricat mi-as dori, oricat as spera. Stiu ca tu nu vei veni niciodata catre mine chiar daca te-as striga cu toate puterile.
Tot ce mi-a ramas este visarea…Si uite ce frumos visez in ciuda faptului ca ma doare atat de tare…
Te vad de departe si mi te imaginez langa mine. Te vad atat de frumos cum nu-ti poti imagina… Esti perfect si sunt fericita ca te pot privi fara nicio retinere…
Te vad pe tine si ma intreb…
Ce este oare dincolo de tine?
Ce fel de griji ai tu? Ce fel de ganduri?
De cate ori te simti deprimat si ce faci ca sa iesi din starea asta?
Cum esti de fapt, optimist sau pesimist? Esti un om bun, un om mai putin bun?
Ce fel de lucruri te bucura? Ce carti ai citit?
Cat de aspra e palma ta de barbat atunci cand mangaie?
Cum iti place sa stangi o mana?
Cat de nuantat iubesti?
Mi-e foarte dor de tine si imi doresc nespus de mult sa fim impreuna insa toate aceste sperante sunt moarte definitiv…
Ma resemnez greu cu gandul ca n-am sa te mai vad niciodata, nu pot accepta…E mult prea dureros…
In imaginatia mea tu vei veni mereu spre mine, cautanadu-mi privirea, captivandu-mi sentimentele, mangaindu-ma cu palma ta care n-am sa aflu niciodata cat de aspra e…
Mi-e dor de tine…
P.S. M-a alergat mult pana m-a prins, sa stii, si nici nu stiam ce ma urmareste.