3. Te iubesc in gand

Prima parte e aici.
A doua aici.

Camera era cufundata in lumina puternica a soarelui de dimineata. A deschis ochii somnoroasa si s-a simtit dintr-o data foarte fericita. Adora soarele asta, o umplea de viata si optimism, indiferent cate griji ar fi avut. Si-a zambit siesi, s-a ridicat din pat si s-a dus la fereastra pentru a admira privelistea perfecta, care parca defila cocheta in fata ei. A picat usor in reverie si s-a lasat mangaiata de toata energia aceea care o inconjura.

Aluneca spre el…Si-a amintit din nou de prima lor intalnire, de soaptele de atunci care o facusera sa il iubeasca cu toata fiinta ei, asa cum nu se asteptase niciodata sa iubeasca.

Nu s-a putut abtine si s-a intors sa-l priveasca in timp ce dormea.

I se parea cel mai intim moment, cel in care ea il privea dormind.
Putea sa il priveasca oricand, sa ii zambeasca oricat, sa il iubeasca oricum, fara sa se intimideze ca el ii va surprinde aceste gesturi sincere de iubire. Ii era teama sa o vada asa, dezgolita de tot in fata lui, dezbracata de vesmantul uman, ii ea frica sa o vada de fapt asa cum era, indragostita de el.

Nu ii spusese niciodata cat de mult il iubeste, de fapt…nu-i spusese niciodata “te iubesc”…Desi il iubea atat de mult incat simtea iubirea comprimata fizic in interiorul fiintei sale ca pe ceva palpabil…

Nici el nu rostise niciodata aceste cuvnite desi zilnic nu stia cum sa i le arate mai bine.

Nu ai nevoie de cuvinte ca sa stii lucruri…Privirea lui ii spunea totul…Intensa, calda, incadrata de cel mai sincer zambet care ii aparea instant cand ea era in preajma lui…
– Vii sa fumam?
– Da…soptea inima ei inaintea ratiunii…Nu. Ii spune lui. Stii bine de ce.
– E doar o tigara.
– Stii bine ca nu o sa fie doar atat. Eu nu vin, imi pare rau.

Era suficient de puternica sa-i spuna “nu” desi inima i se zvarcolea sfasietor si o durea groaznic fiindca aceasta lupta intre emotiile puternice pe care el i le declansase si ceea ce ratiunea ii spunea ca e corect sa faca era incredibil de dificila.

Alesese ratiunea, ca intotdeauna si indiferent de situatie avea sa fie fidela obiectivului sau: acela de a sta departe de el.

Nu-si dorea asta insa situatia era complicata…

– Bine, iesim vineri la opera, dar doar ca niste simpli amici, ai inteles?
– Da, pai cum aftfel? Si-i zambeste bucuros de parca ea era singura din viata lui…

Si atunci, la acea prima intalnire a fost sigura ca din acel moment, indiferent cat ar lupta cu ei insisi, nu vor putea fi niciodata amici sau departe unul de celalalt. Oricat de mult ar fi luptat, ceva mult mai puternic decat ei voia cu orice pret sa ii aduca impreuna.

Pe cand altii lupta sa fie impreuna si incearca sa depaseasca toate obstacolele pentru a-si atinge acest scop, ei luptau sa nu fie impreuna. Au pierdut definitiv.

Vietile lor care aveau cursuri diferite au inceput din acel moment sa aiba o singura directie.

Natura bruta a celor mai pure emotii invinsese…

Se aseaza in spatele lui, se lipeste cu tot corpul de el si il cuprinde usor cu bratul stang.
“Te iubesc” sopteste in gand.
Instant, el se intoarce catre ea si o priveste fix.
– Ce-ai spus?
– Nimic. Ce-am spus?
Si inima i se opreste brusc. Oare a auzit-o?